"FALS INTELECTUAL" - a doua adresă - explicarea DC 913/JAI/2008

        Şeful Mişcării Legionare, Şerban Suru:       

       Pentru dornici să afle LEGEA ACTUALĂ DAR ŞI VIITOARE CARE PERMITE EXISTENŢA ŞI MANIFESTAREA ÎN DEPLINĂ LIBERTATE A MIŞCĂRII LEGIONARE, LEGE CARE APĂRĂ PE SFINŢII ÎNCHISORILOR, PE MARTIRII ŞI MUCENICII NOŞTRII, PE GENIILE CULTURALE DIN PERIOADA INTERBELICĂ ŞI NU NUMAI, LEGE CARE APĂRĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL LIBERTĂŢII DE GÂNDIRE ŞI DE EXPRIMARE, fără imixtiuni ale statului, fără cenzura tiranică a "holocaustului", deci, celor dornic să afle legea, le oferim explicaţiile de mai jos:

     Redăm a doua adresă trimisă către Comisiile din Senat pentru a combate apariţia legii antilegionare.  
     A fost cea mai importantă adresă. Datorită ei Comisia Juridică a dat raport negativ. Adresa noastră arată că astăzi, prin Decizia-Cadru 913/JAI/2008, decizie ignorată sau eludată de autorităţi din diverse motive, OUG 31/2002 este CADUCĂ şi tot aşa şi propunerea legislativă L724/2013 - adică legea antilegionară. Faptul că dacă noi nu am fi sesizat şi explicat DC 913/JAI/2008, atunci legea antilegionară ar fi devenit valabilă, ne-a determinat să observăm cine stă în spatele unei asemenea maşinaţiuni: "Institutul pentru studiul holocaustului din România - Elie Wiesel."

Lectură plăcută!

               LEGIUNEA

ARHANGHELUL MIHAIL 
        GARDA DE FIER

Str. Iacob Negruzzi Nr. 1, sector 1, Buc. tel. fax 031.101.68.32; 0722.268.457- dl. Şerban Suru

www.facebook.com/Miscarea.Legionara; www.gardalegionara.blogspot.ro/; www.miscarea-legionara.net

Către Senatul României – Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, domnului Senator Cătălin Boboc

Privitor la Propunerea Legislativă cu nr. L724/2013

Domnule Preşedinte

Subscrisa „Legiunea Arhanghelul Mihail”, cunoscută şi cu denumirea de „Mişcarea Legionară”, cu sediul în Str. Iacob Negruzzi nr. 1, sect. 1, Bucureşti, prin conducătorul ei, dl. Şerban Suru, identificat cu CNP: 1590414400234 şi C.I. RR 919133, domiciliat în str. Iacob Negruzzi nr. 16, sect. 1, Bucureşti (tel. 0722.268.457),

Faţă de cele expuse anterior de noi în Adresa noastră către dvs., adresă cu nr. dat de registratura Senatului ca fiind 158/A din 04.02.2014, venim cu următoarele precizări:

Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, cel care a iniţiat practic schimbarea OUG 31/2002 încă de la începutul lunii Septembrie 2012 şi care a dat formă Propunerii Legislative 724/2013 – din Senat,

a încălcat grav deontologia informării corecte a instituţiilor statului prin
inducerea în eroare Senatul României 

fapta sa încadrându-se astfel în ceea ce se numeşte FALS INTELECTUAL.

Explicaţii şi motive

A.   Puncte de reper:

1.           Unul dintre principalele obiective ale Uniunii Europene (pe scurt: UE) este acela ca să nu existe neconcordanţe legislative în domeniul PENAL între statele membre, mai precis să nu existe situaţia în care o anumită faptă să fie condamnată penal într-un stat membru UE şi necondamnată în alte state membre UE. Această cerinţă a UE a fost şi este cu atât mai pregnantă mai ales în ceea ce priveşte „DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE OMULUI”.

2.           Odată cu ratificarea Tratatului de la Maastricht (1993) s-a introdus noţiunea necesară şi aplicabilă de „cetăţean al UE” (pe lângă aceea de cetăţean al statului de origine). Un cetăţean al UE se poate deplasa liber în cadrul tuturor statelor UE şi se poate stabili pe teritoriul oricărui stat UE, putând participa la alegerile locale cât şi la cele Europarlamentare atât ca alegător cât şi, dacă doreşte, în calitate de candidat, chiar dacă nu este cetăţean al acelui stat. A apărut astfel noţiunea de „drepturile politice” ale unui cetăţean UE, drepturi care sunt legate intrinsec de libertatea de gândire şi de exprimare şi de schimb de informaţii.

3.           Garantarea uniformă a drepturilor şi libertăţilor omului în cadrul UE s‑a transpus şi în ceea ce priveşte garantarea drepturilor politice. Ca o consecinţă au apărut în cadrul multor ţări vechi membre ale UE, partide de tip naţional socialist (prescurtat nazist) sau de tip fascist, partide înregistrate perfect legal de peste 20 de ani, deci înaintea Tratatului de la Maastricht, partide care nu au încălcat cu nimic principiile democraţiei actuale. Doar 2 exemple:

-    „Danmarks Nationalsocialistiske Bevægelse”, adică „Partidul Naţional Socialist (nazist) din Danemarca, aici adresa siteului: http://www.dnsb.info/

-   „Movimento Fascismo e Libertà-Partito Socialista Nazionale” adică Mişcarea Liberă Fascistă - Partidul Naţional Socialist, aici adresa siteului: http://www.fascismoeliberta.info,

Asemenea partide sau organizaţii legale mai există şi în Marea Britanie, Olanda, Belgia, Suedia, Spania etc. Menţionăm că opţiunile politice ale Mişcării Legionare actuale sunt fundamental deosebite de cele ale partidelor tip nazist sau fascist. Totuşi unele ţări din cadrul UE, în special cele mai nou intrate, de exemplu Polonia şi România interziceau prin lege, la modul generic, partidele de tip fascist şi nazist.

4.           S-a ajuns astfel la situaţia absurdă ca un cetăţean al UE, spre exemplu din Danemarca, membru al Partidului nazist danez, să fie practic aprioric persoană nongrata în România sau Polonia, iar în cazul când ar candida pt. funcţia de Parlamentar al UE şi ar fi ales, să nu poată să circule în ţările menţionate, în calitate de europarlamentar şi de membru al partidului nazist danez, căci riscă închisoarea.

5.           De asemenea tot la absurd s-a ajuns şi vis a vis, spre exemplu, de cetăţenii români cărora în ţara lor de origine li se interzicea accesul la cunoaşterea unor ideologii de tip fascist sau nazist pe motiv că vor putea fi manipulaţi, că vor cădea în plasa acestor orientări politice „periculoase”, dar în schimb aceştia se pot deplasa în alte state ale UE unde pot citi cărţi fasciste şi pot lua contact şi pot colabora cu partide de acest tip fără ca legislaţia statului respectiv să presupună că românul va fi „îndobitocit şi dus de nas”. (Ca amuzament: ce va face statul român?: va introduce cenzura pe internet şi pe cablu TV?, căci în timpul campaniilor electorale partidele respective pot să îşi pună spoturi publicitare inclusiv în limba română, spre exemplu pentru cei peste 1 milion de români rezidenţi în Italia, iar programele Tv italiene se văd la noi atât pe cablu cât şi pe internet.) Cu alte cuvinte s-au creat din punct de vedere al drepturilor politice, două categorii de CETĂŢENI AI UE:

 1. - cei care au dreptul să cunoască la modul pertinent, academic, orice ideologie, atât timp cât se află pe teritoriul unui stat cu vechi tradiţii democratice şi

 2. - cei care nu au acest drept dar numai atunci când ajung pe teritoriul României şi sunt consideraţi practic cu handicap mintal, neputând discerne, în concepţia legiuitorului, între bine şi rău din punct de vedere politic.

6.           Pentru a înlătura aceste impedimente şi absurdităţi dar, şi mai ales, pentru a combate totodată efectiv şi uniform xenofobia şi rasismul în interiorul UE, au fost necesari 7 (şapte) ani de discuţii în cadrul Consiliului UE, rezultând în final Decizia Cadru 913/2008/JAI( Justiţie şi Afaceri Interne), decizie obligatorie începând cu 28.11.2010 pentru toate statele UE, deci inclusiv şi pentru România.

7.          Decizia cadru 913/2008 (prescurtat DC913) stabileşte limpede care vor fi începând cu 28.11.2010 limitele „inferioare„ şi „superioare” din punct de vedere al legislaţiei penale pentru combaterea rasismului şi xenofobie. Cităm: „Prezenta decizie-cadru se limitează la combaterea formelor deosebit de grave de rasism și xenofobie prin intermediul dreptului penal”. Apoi aceste forme de deosebit de grave rasism şi xenofobie sunt explicate şi definite de către DC913 dar fără a fi pomenit cuvântul fascist şi cu atât mai puţin cel de legionar şi nici cel de holocaust - care nu are pe teritoriul UE decât conotaţii literare dar nu juridice.

Iar în continuare, aceeaşi decizie precizează: „ Este necesar să se definească o abordare comună în materie de drept penal în Uniunea Europeană cu privire la acest fenomen pentru a se garanta că aceleași fapte constituie o infracțiune în toate statele membre”. Acest paragraf este deosebit de important căci arată inoportunitatea introducerii cuvântului legionar în OUG31/2002 şi totodată necesitatea scoaterii cuvintelor fascist şi holocaust din această ordonanţă. Se mai specifică imperios în DC913 că „normele trebuie să fie comune și compatibile”.

8.          Articolul 1 din DC 913 este cel mai important căci la punctul 1, litera (a), sunt înşiruite faptele care intră în categoria de rasism şi xenofobie, fără a fi pomenite cuvintele fascist sau legionar, iar la literele (c) şi (d) sunt arătate în ce condiţii „apologia publică, negarea în mod public sau minimizarea vădită în mod public a gravității crimelor de genocid, a crimelor contra umanității și a crimelor de război, astfel cum sunt definite la articolele 6, 7 și 8 din Statutul Curții Penale Internaționale” şi „la articolul 6 al Cartei Tribunalului Militar Internațional anexate la Acordul de la Londra din 8 august 1945” constituie fapte penale, dar fără a se utiliza cuvântul literar „holocaust”. Aceste condiţii sunt, cităm: „atunci când comportamentul respectiv este de natură să incite la violență sau ură împotriva unui astfel de grup sau membru al unui astfel de grup”. Sigurele „variaţii” singurele „marje” admise în actul de condamnare a faptelor de la Articolul 1, alin. 1 din DC913 sunt cele indicate la liniatul (2) şi anume, cităm: „În sensul alineatului (1), statele membre pot alege să pedepsească numai faptele care fie sunt de natură să tulbure ordinea publică, fie prezintă amenințări, injurii sau insulte”, deci încă o dată se face dovada faptului că statele UE nu pot alege să introducă „fascismul” şi apoi „legionarismul”, ca „fapte” condamnabile.

9.           La articolul 10 din DC913 se stipulează limpede că statele UE se vor „conforma dispozițiilor prezentei decizii –cadru”, transpunând „în legislația lor națională obligațiile care le sunt impuse prin prezenta decizie-cadru” până la data de 28.11.2010.

10.      Menţionăm în mod special că Art. 20 din Constituţia României stabileşte:

„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

 (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”,

            Decizia – Cadru 913/JAI/2008 este parte dintr-un tratat internaţional la care România a aderat. Decizia intră nemijlocit ca domeniu de aplicabilitate în sfera drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor (a se vedea punctul(14) din preambulul DC913).

Comparând actuala OUG 31/2002 cât şi cea formulată de INSHR‑EW şi preconizată prin L724/2013 din Senat, şi ţinând cont de Art. 20 din Constituţie, constatăm că, începând cu 28.11.2010, asupra tuturor faptelor de xenofobie şi rasism cât şi a celor de negare sau trivializare a „holocaustului”, sunt obligatorii aplicarea prevederilor DC913 astfel încât cu uşurinţă se poate observa că OUG 31/2002 şi L724/2013 sunt în proporţie mare în flagrantă neconcordanţă cu DC913.

Totodată noi, Mişcarea Legionară, considerăm că din 28.11.2010 asupra noastră se aplică şi se vor aplica prevederile DC913 care sunt obligatorii dar şi  mai favorabile.

 B.             Motivarea faptului că persoane abilitate din cadrul INSHR-EW, cu bună ştiinţă şi cu rea intenţie, induc în eroare voită Senatul României:

Prevederile din cele 2 paragrafe de la literele (c) şi (d) din articolul 1 al DC913 apar, formulate puţin altfel, şi în L724, adică în propunerea legislativă iniţiată de Institutul „Elie Wiesel”, mai precis apar la pct. 8 din L724 privitor la modificarea Art. 6 al OUG31/2002, făcându‑se astfel dovada că institutul respectiv cunoştea DC913.

Dar INSHR-EW nu a adăugat la pct. 8 din L724 şi prevederea clară din cele 2 paragrafe de la literele (c) şi (d) din articolul 1 al DC913 şi anume că faptele de apologie, minimalizare, negare sunt pedepsibile DOAR ATUNCI CÂND SE FAC CU INCITARE LA VIOLENŢĂ SAU URĂ şi nici nu scoate cuvântul literar „holocaust” care nu are conotaţie juridică în legislaţia altor state UE.

Se constată astfel că persoane abilitate din Institutul „Elie Wiesel”, în mod rău intenţionat, cu bună ştiinţă, nu au menţionat deloc, în propunerea legislativă L724, despre existenţa DC913 ale cărei prevederi sunt obligatorii.

INSHR-WR în cauză ştia, prin persoanele abilitate din cadrul lui, că DC913 este obligatorie din 2010, având putere de lege, iar OUG 312/2002 a devenit începând cu acea dată, practic CADUCĂ şi, cu toate acestea, a preferat să acuze de încălcarea OUG31/2002 pe domnul primar Radu Mazăre cât şi pe dl. Ministru Dan Şova acuzându-l pe primul de folosire de simboluri fasciste (cazul defilării cu uniforma nazistă la o prezentare de modă) şi pe al doilea de negarea holocaustului (pogromul din Iaşi 1941) deşi, în conformitate cu DC913, primul nu a făcut nici un act de xenofobie sau rasism, iar cel din urmă nu a incitat prin afirmaţiile sale sub nici o formă la violenţă aşa cum cere decizia 913, pentru a putea fi condamnat ci şi-a prezentat pertinent şi academic un punct de vedere privitor la numărul de victime de la Iaşi din iunie 1941.

Mai mult: INSHR-EW, prin persoanele abilitate din cadrul lui, în loc să modifice OUG 31/2002 în conformitate cu cerinţele obligatorii din DC913, a preferat să adauge cuvântul „legionar” când de fapt trebuia scos inclusiv cel de fascist şi cel de holocaust.

Astfel se dovedeşte că persoane cu răspundere din cadrul INSHR-EW au eludat conştient şi cu rea intenţie DC913, cu speranţa ca legea să se modifice astfel încât în continuare afirmaţii de genul celor făcute de dl. ministru Dan Şova să rămână în sfera penalului şi să nu se poată face niciodată un studiu istoric pertinent, privitor la crimele din al 2-lea război mondial şi, în plus, Mişcarea Legionară să devină organizaţie interzisă de lege, iar operele culturale ale unor personalităţi precum Nae Ionescu, Constantin Noica, Radu Gyr, Petre Ţuţea, Mircea Eliade etc., să fie imposibil de publicat şi studiat în ţară.

PENTRU TOATE ACESTEA SE POATE CONSIDERA CĂ PERSOANE DIN CADRUL INSHR-EW au deviat nepermis de la deontologia informării corecte a instituţiilor statului, prin inducerea în eroare a Senatului României, fapta lor încadrându-se astfel în ceea ce se numeşte FALS INTELECTUAL.

Adăugăm că în data de 21 Ianuarie 2013, dl Şerban Suru i-a luat un interviu directorului general al INSH-EW, dl. Alexandru Florian, în care acesta afirmă dorinţa institutului de a schimba OUG 31/2002 prin introducerea cuvântului legionar cât şi a categoriei aparte de „holocaust pe teritoriile ocupate de România în anii 1940-1944”. A se vedea linkul: http://www.youtube.com/watch?v=ZVXGgHFjViY.

Mai menţionăm că după apariţia în Senat a propunerii legislative L724(B663), pentru a arăta absurditatea actualei OUG31/2002 cât şi a „viitoarei” legi, am făcut o plângere penală la Pachetul de pe lângă ICCJ împotriva guvernului şi a MAI privitoare la faptul că aceştia folosesc în emblemele, siglele, uniformele şi legitimaţiile Poliţiei Române un simbol fascist şi anume „FASCIILE”. În prezent este în acest sens un proces pe rolul ICCJ cu nr. de dosar 6022/1/2013, Secţia Penală P8, ce are primul termen în 14 Mai 2014. Repetăm că am deschis procesul respectiv doar pt. arăta absurditatea acestei actuale ordonanţe care oricum nu mai este valabilă în raport cu DC 913/JAI/2008 raportată la Art. 20 din Constituţie.

            În final, rugăm Senatul României, prin Comisie, să modifice OUG31/2002 nu cum doreşte ilegal Institutul „Elie Wiesel” prin L 724/2013 ci în conformitate cu prevederile necesare şi obligatorii ale Deciziei Cadru 913/2008 a Consiliului Uniunii Europene. Arătăm că în această privinţă există un termen, căci începând cu data de 1 Decembrie 2014, conform cu prevederile Tratatului UE de la Lisabona, ratificat în 2009, Comisia UE poate aplica sancţiuni statelor care nu s-au conformat deciziei respective.

Totodată vă rugăm să binevoiţi a accepta participarea noastră, prin reprezentant Şerban Suru, la lucrările comisiei privitoare la L724/2013.

Data: 18.02.2014

Cu respect,

Şeful Mişcării Legionare

Şerban Suru

Legea antilegionară: prostia şi fudulia la pseudolegionari.

Despre proştii fuduli sau "pseudo-legionarii de manea"

Privitor la victoria împotriva legii antilegionare

Precizări

REPET: ACTUALA OUG 31/2002 este CADUCĂ, multe din articolele ei nevând actualmente nici o valoare juridică-legală şi acest lucru am prezentat Comisiei Juridice cât şi celei de Apărare din senat. Şi numai asta a contat în respingerea legii antilegionare. 

• Aşa cum am arătat în postări anterioare, legea antilegionară trebuia să primească avizul consultativ de la 3 Comisii din senat: Drepturile Omului, Cultură, Apărare. Avizele au caracter doar orientativ şi nu pot impune nici o obligativitate Comisiei Juridice din Senat, cea care face RAPORTUL de aprobare sau de respingere a legii. Dacă raportul este pozitiv, atunci el reprezintă o formă finală a legii care, în general, conţine tot felul de amendamente şi adăugiri la propunerea iniţială de lege. Această formă finală este apoi supusă la vot în plenul Senatului. Fiecare comisie din Senat are în general 11 membrii care reprezintă proporţional aproape toate partidele parlamentare. Comisia are un preşedinte, ales la fiecare început de sesiune parlamentară, deci practic ales pentru 4-5 luni. Preşedintele comisiei este factorul hotărâtor în adoptarea sau respingerea unei legi. În cazul nostru, Preşedintele actual al Comisiei Juridice este dl. senator Cătălin Boboc, membru PNL, da, PNL. Tot membru PNL este şi preşedintele Comisiei de Apărare. Cu dl. Cătălin Boboc am purtat discuţia prin care, dincolo de actele ce i le-am dat, i-am arătat manevrele parşive ale Institutului Elie Wiesel, modul cum a încercat institutul să profite de buna credinţă a liberalilor şi faptul că propunerea legislativă antilegionară a Institutului (căci în realitate institutul a conceput proiectul de lege) este nelegală şi că Institutul va fi tras la răspundere pentru asta. Iar domnul senator Cătălin Boboc a înţeles pertinenţa argumentelor noastre. Fără să mai intru în alte amănunte, sunt unii "pseudolegionari de manea" care se laudă pe internet că datorită lor legea a fost respinsă şi că numai în urma avizului negativ al Comisiei de apărare din Senat şi a punctului de vedere al Guvernului s-a ajuns la emitere unui raport negativ din partea Comisiei Juridice. Ce legendă, ce poveste de manea! Pentru neştiutori: Institutul Elie Wiesel este în subordinea directă a Guvernului. Iar la şedinţa finală de la Comisia Juridică au participat 2 reprezentanţi ai guvernului, două doamne, una de la MAI şi alta de la Ministerul Culturii, mai precis Subsecretar de Stat la Cultură, IRINA CAJAL, fata fostului preşedinte al Federaţiei Comunităţii Evreieşti din România, Nicolae CAJAL. Oare îşi poate închipui cineva, aşa cum vor să dea de înţeles unii pe internet, că Irina Cajal, reprezentată de vază a comunităţii evreieşti din România a susţinut din partea guvernului PSD un punct de vedere PROLEGIONAR? Prost să fi, noroc că eşti şi fudul!
• Trebuie să fi în politică un novice ca să crezi că împotriva unei legi antilegionare, argumentele istorice, de genul "ba ML nu a fost aşa ci aşa" au succes. 
• Argumentele noastre au fost luate în considerare şi numai ele, fiind cât se poate de pragmatice, ancorate în realitatea zilei, astfel încât chiar şi cu prezenţa doamnei evreice Irina Cajal la dezbaterile Comisiei Juridice, ele, argumentele noastre, au avut întâietate.
• REPET: ACTUALA OUG 31/2002 este CADUCĂ, multe din articolele ei nevând actualmente nici o valoare juridică-legală şi acest lucru am prezentat Comisiei Juridice cât şi celei de Apărare din senat. Şi doar asta a contat în respingerea legii antilegionare. 
• Din motive care ţin de viitoare acţiuni, încă nu am făcut publice argumentele noastre. Dar la începutul săptămânii următoare, le vom prezenta.

         TLC!

Victorie! Legea antilegionară a primit raport de respingere.

Legea antilegionară a fost respinsă de Comisiile Juridice şi de Apărare din Senat.

În poză: Confirmarea respingerii legii antilegionare de către Comisia Juridică din Senat, cea mai importantă comise, care întocmeşte raportul. Punctul de vedere al guvernului a fost de asemenea negativ la propunerea introducerii cuvântului legionar în OUG 31/2002. Este plăcut să vezi că observaţiile Mişcării Legionare au fost luate în considerare inclusiv de către Guvern. Am arătat celor 2 comisii, Juridică şi de Apărare, caracterul caduc, neaplicabil al OUG 31/2002 atât faţă de fascism cât şi faţă de simpla negare pertinetă a holocaustului şi, cu atât mai mult, caracterul ilegal al propunerii legislative antilegionare, indicând că Institutul Elie Wiesel este adevăratul vinovat care, cu bună ştiinţă, a indus în eroare Senatul României. Subliniem încă o dată că OUG 31/2002 este oricum caducă şi că, în prezent, prevederile ei faţă de fascism şi faţă de simpla negare a holocaustului sunt fără efect. Cinste şi respect senatorilor cât şi celorlalte persoane din Senat, care au avut amabilitatea şi dorinţa de a se apleca asupra celor expuse de noi în cadrul comisiilor. Este a 5 oară când în decurs de peste 20 de ani am acţionat şi am demonstrat că Mişcarea Legionară este LEGALĂ şi aceasta în ciuda piedicilor puse, inclusiv de către unele organizaţii, gen partide sau ONG-uri pretins legionare, care, în frunte cu liderilor, sfidând bunul simţ şi făcând dovada inconştienţei lor politice, susţineau sus şi tare că ML este interzisă de lege(în mod special făceau acest lucru Fundaţia George Manu, Partidul Pentru Patrie - Totul Pentru Ţară, Fundaţia Buna Vestire, toate în frunte cu o serie de bătrâni legionari-foşti frăţiori de cruce, care nu se puteau ancora în realitate). Chiar şi în prezent, de la aceleaşi organizaţii, am primit piedici în acţiunea noastră de înlăturare a legii antilegionare. Dar adevărul a triumfat şi va triumfa. 

După poză, punctul de vedere al guvernului.

 Guvernul României - Primul Ministru

Domnului senator George - Crin Laurenţiu ANTONESCU

Preşedintele Senatului

Domnule preşedinte,

În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Constituţie, Guvernul României formulează următorul

PUNCT DE VEDERE

referitor la propunerea legislativă intitulată „Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”, iniţiată de domnul senator PNL Crin Antonescu şi de domnii deputaţi PNL Andrei Gerea şi George Scutaru (Bp. 663/2013).

I.       Principalele reglementări

Iniţiativa legislativă reglementează completarea şi modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, propunând, în principal, următoarele:

-       interzicerea şi a faptelor şi nu doar a organizaţiilor, simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob (art. 1);

-       includerea între faptele, simbolurile şi organizaţiile interzise şi a

celor cu caracter legionar (art. 1);

-      completarea art. 2 cu o nouă literă, lit. d ¹), cu următorul conţinut: „d¹) prin Holocaust pe teritoriul României se înţelege persecuţia sistematică şi anihilarea evreilor sprijinită de autorităţile şi instituţiile statului român în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944”;

-      majorarea limitei maxime a pedepsei cu închisoarea (de la 10 ani la 15 ani) în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 3 alin. (1);

-      introducerea unui nou articol, art. 7¹, prin care se stabileşte răspunderea penală a persoanei juridice pentru săvârşirea următoarelor fapte:

a)  utilizarea în public a simbolurilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe;

b)      promovarea în public a cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii sau desfăşurarea în public a unei activităţi, temporare sau permanente în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.

II.       Propuneri şi observaţii

1.       Cu privire la propunerea de modificare a titlului în sensul includerii sintagmei: “combaterea infracţiunilor”, precizăm că, potrivit normelor de tehnică legislativă, titlurile trebuie să cuprindă referiri la fenomenele pe care actele normative doresc să le combată şi nu la combaterea infracţiunilor în general. Astfel, titlurile actelor normative fac referire la prevenirea şi combaterea corupţiei, evaziunii, criminalităţii, actelor de terorism, traficului de persoane etc. Prin urmare, fie se precizează în titlu care anume fenomen se doreşte a se combate, fie, dacă acesta este prea complex pentru a putea fi cuprins sintetic în titlu, se poate renunţa la completarea titlului, nefiind necesară, pentru atingerea scopurilor actului normativ, şi cuprinderea expresă a fenomenului dorit a se combate în chiar titlul actului normativ.

2. Cu privire la introducerea în conţinutul infracţiunilor cuprinse în acest act normativ, a ipotezelor privind mişcarea legionară, precum şi a definiţiei “Holocaustului pe teritoriul României” (art. I pct. 3 şi 4), precizăm următoarele:

Se impune consolidarea argumentelor pentru care se formulează propunerile din iniţiativa legislativă, deoarece faţă de considerentele cuprinse în Expunerea de motive formulăm următoarele observaţii:

a)     Prevederile art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, cu modificările şi completările ulterioare - care defineşte ameninţările la adresa securităţii naţionale a României, între acestea regăsindu-se şi faptele de „iniţiere, organizare, săvârşire sau sprijinire în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de origine comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept” constituie temei pentru desfăşurarea unor activităţi de culegere de informaţii, în condiţiile legii, iar calificarea acestor fapte ca fiind ameninţări la adresa securităţii naţionale nu le conferă şi caracterul de infracţiuni. Infracţiunile la adresa siguranţei/securităţii statului sunt reglementate de Codul penal şi legislaţia specială {Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, în primul rând, dar şi alte acte normative).

De asemenea, includerea unor activităţi sau mişcări în sfera ameninţărilor la adresa securităţii naţionale nu determină calificarea, per se, a acestor fapte ca fiind infracţiuni. Dacă s-ar adopta acest raţionament ar trebui, pentru identitate de raţiune, să fie incriminate şi acţiunile de origine comunistă, menţionate şi acestea în enumerarea de la art. 3 din Legea nr. 51/1991^[1].

b)     In ceea ce priveşte al doilea argument cuprins în Expunerea de motive, şi anume invocarea unei decizii a Secţiei I-a Civilă a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie^[2], ca reglementare care “statuează specificul legionarismului ca parte din familia mişcărilor fasciste”, precizăm că această decizie nu are caracter de reglementare.

Se remarcă, totodată, faptul că introducerea unei definiţii a Holocaustului pe teritoriul României are drept consecinţă, în plan juridic, limitarea acestei noţiuni, faţă de conţinutul Holocaustului, reflectat deja în lit. d) a art. 2 din Ordonanţă^[3]. De asemenea, prin introducerea unei astfel de definiţii se realizează o diferenţiere între Holocaust şi Holocaust pe teritoriul României, deoarece, dacă Holocaustul a fost definit ca o persecuţie sistematică atât faţă de evrei cât şi faţă de populaţia rromă, definiţia propusă pentru Holocaustul pe teritoriul României, constă în „persecuţia sistematică şi anihilarea evreilor sprijinită de autorităţile şi instituţiile statului român în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944”, far ă a se mai preciza dacă acesta a cuprins sau nu populaţia rromă.

3.     Precizăm, în context, faptul că prevederile legale cuprinse în legislaţia naţională răspund instrumentelor juridice internaţionale în materia rasismului şi xenofobiei, fie că acestea sunt emise de către Organizaţia Naţiunilor Unite (amintim, în acest sens, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Declaraţia Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, din 20 noiembrie 1963, adoptată prin Rezoluţia 1904 (XVIII) a Adunării Generale, Convenţia internaţională pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, adoptată de Adunarea Generala a Naţiunilor Unite la 21 decembrie 1965), Consiliul Europei (Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Roma, 4 noiembrie 2000, Rezoluţia Res(2002)8 privind Statutul Comisiei Europene împotriva Rasismului şi Intoleranţei, Protocolul adiţional la Convenţia Consiliului Europei privind criminalitatea informatică referitor la incriminarea actelor de natură rasistă şi xenofobă săvârşite prin intermediul sistemelor informatice, Strasbourg, 30 ianuarie 2003) şi de către Uniunea Europeană (Declaraţia împotriva rasismului şi xenofobiei - 86/C 158/01, Acţiunea comună 96/443/JAI a Consiliului din 15 iulie 1996 privind măsurile pentru combaterea rasismului şi a xenofobiei, Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme şi expresii ale rasismului şi xenofobiei prin intermediul dreptului penal).

4.    în ceea ce priveşte modificarea textului art. 4 alin.(3) din ordonanţă (art. I pct. 6) privind situaţia în care fapta nu constituie infracţiune, fără a nega necesitatea completării acestei ipoteze, apreciem că textul propus nu este, însă, suficient de previzibil.

5.    în ceea ce priveşte propunerile formulate la art. 6 din ordonanţă (art. I pct. 8), având în vedere faptul că Parlamentul, în contextul noului Cod penal, a adoptat texte care răspund, în opinia noastră, într-o manieră mai cuprinzătoare chiar la ipotezele avute în vedere, propunem preluarea acestora în următorul conţinut:

„Art. 6 - (1) Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a Holocaustului, genocidului, a crimelor contra umanităţii şi a crimelor de război, astfel cum sunt definite în dreptul internaţional, în Statutul Curţii Penale Internaţionale şi în Carta Tribunalului Militar Internaţional înfiinţat prin Acordul de la Londra, la data de 8 august 1945, şi recunoscute ca atare printr-o hotărâre definitivă a Curţii Penale Internaţionale, a Tribunalului Militar Internaţional înfiinţat prin Acordul de la Londra, la data de 8 august 1945, a Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, a Tribunalului Penal Internaţional pentru Ruanda sau a oricărui alt tribunal penal internaţional înfiinţat prin instrumente internaţionale relevante şi a căror competenţă este recunoscută de statul român, ori a efectelor acestora, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. ”

(2) Săvârşirea faptelor prevăzute la alin. (1) prin intermediul unui sistem informatic constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”

 

       6.  Cu privire la includerea unor texte specifice răspunderii penale a persoanei juridice (art. I pct. 9 care introduce noul art. 7¹), reamintim faptul că, prin introducerea în Partea generală a Codului penal a instituţiei răspunderii penale a persoanei juridice, aceasta devine aplicabilă pentru toate infracţiunile care sunt susceptibile a fi săvârşite de astfel de persoane, indiferent dacă acestea sunt reglementate în Codul penal sau în legi speciale, în condiţiile generale cuprinse de Codul penal şi Codul de procedură penală, nefiind necesare texte distincte în legi speciale.

Astfel, potrivit art. 135 din Codul penal, persoanele juridice, cu excepţia statului, răspund pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, răspundere penală care nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni⁴. Tot Codul penal reglementează, de altfel, tipurile de pedepse, principală sau complementare, aplicate persoanei juridice, printre acestea numărându-se, în anumite condiţii, şi dizolvarea persoanei juridice⁵.

Aceasta este şi raţiunea pentru care, de altfel, textele anterioare cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 au fost eliminate în 2006, la momentul adoptării în Parlament a Legii de modificare şi completare a Codului penal, cea care introducea în sistemul penal român instituţia răspunderii penale a persoanei juridice - şi anume Legea nr. 278/2006privind Codul penal.

Pentru aceste considerente apreciem că textele propuse în propunerea legislativă, care sunt reluări parţiale ale textelor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 la data adoptării sale în 2002, nu se mai justifică la acest moment.

Acestea se justificau pentru perioada 2002 - 2006 în reglementarea română, deoarece nu se introdusese încă răspunderea penală a persoanei juridice şi era necesar un temei legal şi o procedură care să asigure o formă de sancţiune a  acestor persoane juridice. In prezent însă, având în vedere faptul că persoana juridică răspunde în mod similar persoanei fizice pentru infracţiunile săvârşite, nu mai este necesară o trimitere la Codul penal. Prin urmare propunem eliminarea textelor cuprinse la art. 7¹ respectiv cele corelative propuse în Capitolul IV¹ - Dispoziţii finale şi tranzitorii (art. I pct. 11).

Se poate avea în vedere, însă, dacă se doreşte impunerea uneia sau mai multor pedepse complementare din Codul penal, a se face aplicarea prevederilor art. 138 alin.(2) din Codul penal (în care se precizează că “Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie când legea prevede această pedeapsă”) prin reglementarea unui text după cum urmează:

“In cazul răspunderii penale a persoanei juridice pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege se dispune, în mod obligatoriu, şi una/mai multe din următoarele pedepse complementare prevăzute de Codul penal:

a)     dizolvarea persoanei juridice;

b)     suspendarea activităţii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la un an sau suspendarea uneia dintre activităţile persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârşit infracţiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani;

c)      închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani;

d)     interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la unu la 3 ani;

e)    afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare. ”

7.         Cu privire la modificarea textului cuprins în art. 12 din ordonanţă (art. I pct. 10), facem precizarea că aceasta nu aduce în realitate nici o modificare a soluţiei legislative, sintagma actuală „ unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”, fiind înlocuită cu „infracţiunilor contra păcii şi omenirii”. In orice caz, trimiterea trebuie realizată la infracţiunile prevăzute de noul Cod penal la Titlul XII - Infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de război.

III. Punctul de vedere al Guvernului

           Având în vedere considerentele menţionate, Guvernul susţine adoptarea acestei iniţiative legislative, sub rezerva însuşirii propunerilor şi observaţiilor de la pct. II.

Cu stimă,

Victor - Viorel Ponta

^[1]  Menţionăm în context şi faptul că România a fost deja condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea art. 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României¹ ca urmare a refuzului de a înregistra un partid comunist In motivarea CEDO s-a reţinut că „una dintre principalele caracteristici ale democraţiei rezidă în posibilitatea pe care o oferă de a dezbate prin dialog şi fără recurgere la violenţă problemele ridicate de diferite curente politice de opinie şi aceasta chiar dacă deranjează sau îngrijorează. într-adevăr, democraţia se bazează pe libertatea de exprimare. în această privinţă, o formaţiune politică ce respectă principiile fundamentale ale democraţiei (paragraful 46 anterior) nu poate îngrijora pentru simplul fapt că a criticat ordinea constituţională şi juridică a ţării şi că doreşte să o dezbată public pe scena politică (vezi, mutatis mutandis, Cauza Partidul Comunist Unit din Turcia şi alţii, paragraful 57). Or, în speţă, instanţele interne nu au arătat în nici un fel prin ce anume programul şi statutul PCN erau contrare principiilor fundamentale ale democraţiei” PCN c. România - § 55

^[2]  Decizia nr. 1.709 din 9 martie 2012, adoptată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I Civilă, în care se afirmă că „mişcarea legionară a fost, în esenţă, o organizaţie de tip paramilitar terorist, de orientare naţionalist fascistă, cu caracter mistic religios, violent anticomunist, dar, printre altele, şi antisemit.

^[3]  Aceasta reflectând definiţiile acceptate la nivel internaţional. A se vedea în acest sens şi studiile publicate de Muzeul Memorial al Holocaustului (Washington, SUA), de „The Simon Wiesenthal Center¹' (Los Angeles, California, SUA) şi „Holocaust Memorial Center'’ (Michigan, SUA).

4     „Art. I35¹ - Condifiile răspunderii penale a persoanelor juridice

Persoanele juridice, cu excepţia statului, a autorităţilor publice şi a instituţiilor publice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de legea penală.

Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni."

⁵  „ART. 136

Pedepsele aplicabile persoanei juridice

(1)  Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale şi complementare.

(2)  Pedeapsa principală este amenda.

(3)  Pedepsele complementare sunt:

a)  dizolvarea persoanei juridice;

b)  suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani;

c)  închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani;

d)  interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la unu la 3 ani;

e)  plasarea sub supraveghere judiciară;

f)   afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare. ”

Din raţiuni constituţionale, există şi excepţii de la dizolvare, după cum urmează:

„ART. 141

Neaplicarea dizolvării sau suspendării activităţii persoanei juridice

(1)         Pedepsele complementare prevăzute în art. 136 alin. (3) lit. a) şi lit. b) nu pot fi aplicate instituţiilor publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor şi organizaţiilor religioase ori aparţinând minorităţilor naţionale, constituite potrivit legii.

(2)  Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi persoanelor juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei".