Primul articol despre legalitatea Mişcării Legionare

În urma unor atacuri la adresa activităţilor noastre legionare din partea prietenilor dar şi datorită repetării CRETINE, DAR ŞI CU REA INTENŢIE, DE CĂTRE DIVERSE PERSOANE, A IDEII CĂ MIŞCAREA LEGIONARĂ ERA INTERZISĂ DE LEGILE DATE DE ION ILIESCU IMEDIAT DUPĂ REVOLUŢIA DIN '89, am publicat în revista Puncte Cardinale un drept la replică:

Revista „Puncte Cardinale” – Nr. 2/50 – Februarie 1995, pagina 11.

DREPTUL LA REPLICĂ

Modul în care dl. Răzvan Codrescu a prezentat în „Puncte Cardinale” (anul IV, nr. 11/47, pg. 19) înfiinţarea unui cuib legionar în Bucureşti(o iniţiativă puţin teribilistă, inclusiv prin denumirea ostentativă – Cuibul Legionar <<Horia Sima>>), precum şi repetatele afirmaţii eronate despre situaţia Mişcării Legionare în cadrul legal actual, apărute inclusiv în „Puncte Cardinale” şi în „Gazeta de Vest”, l-au determinat pe dl. Şerban Suru să ne trimită spre publicare „Dreptul la replică” pe care îl reproducem mai jos. (S-a folosit prescurtarea ML pentru Mişcarea Legionară)

MIŞCAREA LEGIONARĂ ŞI LEGISLAŢIA ACTUALĂ

După mai bine de 50 de ani de teroare şi minciună datorate dictaturii Iui Carol al II‑lea, a lui Antonescu, dar mai ales a comuniştilor, populaţia României. în majoritatea ei covârşitoare, trăieşte cu idea că ML a fost şi este o organizaţie criminală şi deci sigur trebuie să fie interzisă de legislaţia actuală. Concluzia respectivă este falsă şi se datorează faptului că, foarte mulţi oameni nu citesc şi nu studiază legile, chiar şi dintre cei care prin natura profesiei lor (avocaţi, jurişti, notari, procurori, judecători, ofiţeri de poliţie şi SRI, parlamentari etc.) ar trebui să o facă.

Lumea românească crede că în următoarele acte se fac referiri negative la adresa fenomenului legionar:

 - în I) Constituţia României votată în 1 991; II) Codul Penal; III) Legile de înfiinţare a partidelor politice şi IV) Legea privind siguranţa naţională a României. Să le luăm pe rând:

I) În Constituţia actuală nu se pomeneşte nicăieri despre ML sau fenomenul legionar, despre fascism sau extremism, despre “ideologii”, indiferent de natura lor. Cuvintele “fascism”, “comunism”, “legionarism”, “extremism”, “ideologie" nu se întâlnesc deloc în Constituţie. Dar nu numai atât; până la pagina 23 articolele Constituţiei sunt cu adevărat bune, în înţelesul creştin al cuvântului (cu câteva mici şi nesemnificative excepţii). Trebuie remarcate astfel: art.8 - Pluralismul şi partidele politice; art.29 - Libertatea conştiinţei’, art.30 - Libertatea de exprimare; art.31 - Dreptul la informaţie; art.36 - Libertatea întrunirilor; art.37 - Dreptul de asociere. Vom cita câteva aliniate mai importante din art.29, al. 1: “Libertatea gândirii şi a opiniilor precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrar convingerilor sale” (cu alte cuvinte astăzi nu mai există delictul de opinie, precum era în perioada celor trei dictaturi mai sus amintite); din art.30, al. 1: 'Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor, sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin mijloace de comunicare în public sunt inviolabile”; al.2: “cenzura de orice fel este interzisă”; al.4: “Nici o publicaţie nu poate fi suprimată”; art.31, al. 1: “Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit”; al.4: “Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice” (deci cei care declară în public că sunt adepţi ai ideologiei şi doctrinei legionare nu sunt pasibili de pedeapsă, pentru că aceasta este opinia lor şi au dreptul, conform art.30 şi 31. să şi-o exprime liber. Orice cetăţean al ţării are dreptul să propună schimbarea pe cale paşnică, adică prin referendum sau prin vot în parlament, a oricărei legi, indiferent cât de absurdă ar fi această propunere. Este condamnabilă doar incitarea la încălcarea legilor, dar nu propunerea de schimbare a lor); art.37, al. 1: “Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere”; al.2: “Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale”; al.4: “Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise”.

II)      Codul Penal. Nu se pomeneşte nimic în el despre fenomenul legionar. Art. 166, care are enunţul: “Propaganda cu caracter fascist săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.”, în noul Cod Penal (ce va fi votat anul acesta) este schimbat astfel: “Propaganda în favoarea statului totalitar se pedepseşte cu...”.

III)    Există la ora actuală trei acte legislative care privesc înfiinţarea partidelor: Decretul - Lege nr.8/25.XII 1989, Decretul nr.31/194/54 şi Legea nr.21 / 1924. În niciuna dintre ele nu se face vreo referire la ML. Art. l din Decretul nr.8/1989 începe astfel: “In România este liberă constituirea partidelor politice, cu excepţia partidelor fasciste sau care propagă concepţii contrare ordinii de stat şi de drept în România. Nici o altă îngrădire pe motive de rasă, naţionalitate, religie, grad de cultură, sex sau convingeri politice, nu poate împiedica constituirea şi funcţionarea partidelor politice”.

IV)    Legea siguranţei naţionale (Legea nr.51 / 1991 publicată la 7.08.1991 în Monitorul Oficial nr.163). Este singurul act unde se foloseşte cuvântul . "legionar” şi anume în art.3, care enumeră ameninţările la adresa siguranţei naţionale a României. Articolul conţine 12 subpuncte notate de la a) la 1); cităm punctul h): “iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste, care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept”. Se constată că este vorba despre acţiuni totalitariste sau extremiste care din punct de vedere juridic înseamnă acţiuni armate (cu arma în mână); înfiinţarea unei asociaţii cu caracter legionar, a unui cuib legionar, a unui partid de ideologie legionară sau chiar înscrierea la Tribunal a ML ca asociaţie moral - creştină nu constituie o acţiune armată şi deci nu poate fi interzisă de lege; se face o separare între acţiunile totalitariste sau extremiste de tip comunist şi cele de tip fascist, cât şi de cele de tip legionar, întărindu-se astfel ideea că ML nu este fascistă. Totodată în art.4 este scris: “Prevederile art.3 nu pot fi interpretate sau folosite în scopul restrângerii sau interzicerii dreptului de apărare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de altă natură, garantate prin Constituţie sau legi. Nici o persoană nu poate fi urmărită pentru exprimarea liberă a opiniilor sale politice şi nu poate face obiectul unei imixtiuni în viaţa sa particulară, în familia sa, în domiciliul sau proprietăţile sale ori în corespondenţă sau comunicaţii, nici ale unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale, dacă nu săvârşeşte vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o ameninţare la adresa siguranţei naţionale”. Deci este subliniat din nou dreptul cetăţeanului la opinie proprie (ideologică, politică, religioasă etc.) şi la exprimarea ei. Ca un argument în plus, cităm şi art.12, al. l: “Nici o persoană nu are dreptul să facă cunoscute activităţi secrete privind siguranţa naţională, prevalându-se de accesul neîngrădit la informaţii, de dreptul la difuzarea acestuia şi de libertatea de exprimare a opiniilor”.

În raportul SRI pe anul 1994 se face deosebirea clară între ML şi mişcările de tip fascist, fiind tratate separat, astfel încât propaganda legionară nu poate fi confundată cu cea fascistă, care intră încă sub incidenţa actualului Cod Penal. In plus se recunoaşte obiectiv că legislaţia actuală permite răspândirea ideologiei legionare, cât şi atragerea şi convingerea tineretului, nimic de acest - gen nefiind interzis. Spre exemplificare, cităm din raportul SRI: “Din informaţiile pe care le deţinem se constată că s-a amplificat, devenind practic incontrolabilă, în condiţiile actualelor reglementări legale, activitatea de propagandă legionară destinată schimbării imaginii publice a “mişcării”, dar mai ales a îndoctrinării şi a atragerii tineretului”.

Toate cele arătate până acum nu duc decât la o singură concluzie: Mişcarea Legionară nu este interzisă de lege. Este adevărat că puterea actuală, de sorginte comunistă, doreşte să arate populaţiei că ar fi existat şi că mai există încă ceva mai rău decât comunismul, iar acest lucru nu ar putea fi decât fascismul şi mai ales legionarismul. Din păcate, la o asemenea idee falsă şi ticăloasă s-a alăturat şi Opoziţia actuală. Astăzi ML este atacată de întreg eșichierul politic reprezentat în Parlament. Mai mult chiar, până şi preşedintele A.F.D.P.R. o atacă, ca şi cum în puşcărie l-ar fi băgat legionarii şi nu comuniştii! Dar atacurile nu au nici un suport legal. Toţi cei care cred în idealurile ML şi iubesc adevărul sunt datori să-i apere trecutul (căci cine nu poate să-şi apere trecutul, care este sigur, nici să nu vorbească de prezent şi cu atât mai puţin să-şi facă planuri de viitor) şi să contribuie la dezvoltarea ei în actualitate. In contextul respectiv, înfiinţarea Cuibului "Horia Sima" s-a datorat următoarelor cauze:

a.       Dorinţei unor tineri de a deveni legionari.

b.       Cuibul este singura modalitate prin care te poţi transforma dintr-un om simplu într-un adevărat legionar, conform spuselor Căpitanului: “în Cuib să-ţi faci toată şcoala (legionară)”.

c.       De a arăta ţării că nu este nimic periculos şi ilegal în existenţa unui Cuib şi în formele lui exterioare de manifestare: simbolul Gărzii, insigne, steaguri, cămăşi verzi, cântece legionare, marşuri etc.

d.       Necesitatea unei activităţi la lumina zilei, înlăturându-se ideea că ML are ceva de ascuns. Montarea “firmei” ce indică sediul Cuibului nu s-a făcut din “teribilism”, extravaganţă sau inconştienţă, ci din motive bine întemeiate şi anume:

-         Este posibilitatea cea mai simplă de a anunţa publicul şi autorităţile de înfiinţarea Cuibului şi de locul unde acesta îşi desfăşoară deschis activitatea. Astfel, Cuibul - şi prin el ML - nu încalcă art.37 din Constituţie, al.4, care specifică: “Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise”.

-         Obişnuirea publicului cu “firme” legionare, în nădejdea că se va putea relansa mai târziu comerţul legionar (pe magazinele şi restaurantele legionare exista o specificaţie clară în acest sens).

Numele Cuibului nu a fost ales nici ca să ofenseze, nici ca să stârnească repulsie, ci numai pentru a apăra pe cel care a fost Comandantul ML de anumite acuze nefondate care i se aduc şi prin care este discreditată (conştient sau nu) şi ML în ansamblul ei.

Mişcarea Legionară trebuie să trăiască. Şi, mai presus de orice, ea este o Şcoală şi ca orice şcoală, pe lângă manuale (în cazul nostru diverse publicaţii), are nevoie şi de clase, iar “clasele” ei sunt Cuiburile. Oare câte clase mai are astăzi Şcoala? Şi câţi dintre distinşii şi vechii profesori mai predau la ele?

Dumnezeu să binecuvânteze Şcoala cu cât mai mulţi elevi şi absolvenţi!

Şerban SURU

COLABORATORII SERVICIILOR SECRETE - PARTEA 1.

MIRCEA NICOLAU: COLABORATOR DE MARCĂ AL SRI-ului şi MOSAD-ului

• PARTEA 1.

Şeful Mişcării Legionare, Şerban Suru:
      - Ani la rând, începând cu 1994, am fost etichetat drept colaborator al SRI-ului şi gropar al Mişcării Legionare de către Mircea Nicolau, „figură proeminentă”  de la Fundaţia „George Manu”. Acest pervertit sufleteşte, Mircea Nicolau, influenţa pe mulţi cu ticăloşeniile debitate. Şi o parte din mai vechii legionari au căzut în plasa lui. Apoi au căzut şi unii tineri.  Nu am răspuns acuzaţiilor din dorinţa de a nu fi nevoit să provoc durere printre acei vechi legionari care îmi erau dragi, dar care nu realizau orientarea antilegionară a lui Mircea Nicolau (MN).
Continuarea articolului, după poză

Mircea Nicolau, cu prilejul lansării cărţii în care susţine, nefondat şi cu rea intenţie, că Mişcarea Legionară ar fi interzisă de lege. De, colaborator SRI şi Mosad...

     - S-au molipsit de tâmpeniile şi răutăţile debitate de MN destui de mulţi dintre cei care se considerau prolegionari sau chiar legionari. Au preluat minciunile acestuia şi le-au debitat mai departe, uneori cu o răutate ieşită din comun.  Printre ei, membrii de la Noua Dreaptă în frunte cu Tudor Ionescu, membrii de la Partidul Pentru Patrie(Totul Pentru Ţară) şi, mai recent, un ţigan tatuat şi infiltrat, bun colaborator cu un băutor de urină dar şi cu un bătrân homosexual. - Mircea Nicolau afirma permanent, în ciuda tuturor evidenţelor contrarii,  că Mişcarea Legionară este interzisă de lege în România post comunistă, în România din prezent. Cui folosea acest lucru? Bineînţeles duşmanilor Mişcării.

•  Iată câteva citate ale lui Mircea Nicolau:

- „Este de o evidenţă izbitoare menţinere Legiunii în ilegalitate…”  - din cartea „Convorbiri cu Mircea Nicolau – Curajul de a înfrunta moartea”, editura Criterion, 2007, pagina 138 – din revista Permanenţe nr. 9, Sept. 2005.
- „ …a determinat oamenii politici care au constituit ordinea imediat după 1989 să ţină în ilegalitate Mişcarea Legionară”. - Ibidem pg. 126 – articol din revista Permanenţe nr. 6, Iunie 2006.
- „Căci în primele zile ale lui 1990, imediat după instalarea noului for politic, ce îşi arogase atribuţii de Parlament, în care, împreună cu cadrele Partidului Comunist, erau încorporaţi şi reprezentanţii celorlalte orientări, s-a decis interzicerea Mişcării Legionare de a se constitui în partid politic şi de a participa la viaţa politică.” - Ibidem pg. 133– din revista Permanenţe nr. 10, Oct. 2006.
- „Membrii aceloraşi partide, care au votat menţinerea legionarilor în afara legii şi după 1989…” - Ibidem pg. 134 – din revista Permanenţe nr. 10, Oct. 2006.
- „Situaţia aceasta se datoreşte(sic!) în primul rând faptului că Mişcarea Legionară este menţinută în ilegalitate şi astăzi, când existau toate temeiurile ca Mişcarea să fie legalizată şi să constituie un partid cu titulatura de Mişcarea Legionară.” - Ibidem pg. 30.

• Şi totodată, se afirma într-o lucrare despre Fundaţia George Manu, lucrare comandată chiar de Mircea Nicolau:

   "Grupul de legionari din jurul Fundaţiei "Prof. George Manu" este ramura autentica a Mişcării Legionare, pe care Serviciul Roman de Informaţii nu a reuşit s-o infiltreze sau s-o influenţeze!" - Mircea Dimitriu, fost secretar general al ML (in exil, după 1984) şi în Grupul de Comandă exterior (după moartea Comandantului Horia Sima, din 1993)  din cartea "Mişcarea Legionară între adevăr şi mistificare".

•             Nu am avut niciodată dovezi concrete că MN colabora cu SRI-ul şi de aceea tot speram că percepţia mea vis-a-vis de ticăloşenia acestuia este eronată. Dar, în urmă cu 6 luni de zile, am avut confirmarea de colaborator PERMANENT al SRI-ului şi MOSAD-ului a lui Mircea Nicolau, această pramatie post-decembristă, care dorea cu tot dinadinsul să ţină fenomenul legionar la marginea societăţii.  Când am avut confirmarea, care de altfel era publică, am crezut că se vor sesiza chiar cei din Fundaţia George Manu(FGM) care s-au lăsat prostiţi PERMANENT de Mircea N, în calitatea lui de fondator şi preşedinte al fundaţiei. Am crezut că se vor sesiza şi alţii, de pe la diverse grupări aşa-zis legionare. Dar am uitat că semidoctismul este, printre intelectuali „prolegionari”, la loc de cinste. Aceştia nu citesc nici măcar propria lor revistă „Permanenţe”, la care respectivii scriu articole. Căci în revista cu pricina, în numărul din Decembrie 2012, la pg. 17, în articolul intitulat „Întâlnire în duh cu Mircea Nicolau şi Gheorghe Jijie”, articol scris de Gelu Gheorghiu, se arată că Mircea Nicolau spunea despre FGM:

   „Noi nu facem legionari ci arătăm ce înseamnă să fi legionar” Atât ar mai fi lipsit, ca o fundaţie coordonată de un colaborator SRI şi Mosad să mai facă şi legionari….
         Iar mai încolo, în acelaşi articol, se dă arama pe faţă, culmea, cu încântare şi prilej de laudă, povestindu-se despre Mircea Nicolau, despre ceea ce la cei de la FGM a ajuns să fie o epocă, o „vreme”:
      - „Şi  nu uit surpriza, pentru mine, cel puţin, de pe „vremea lui Mircea”, când un reprezentant al SRI-ului a venit cu o tânără istorică evreică, ce vorbea perfect româneşte, i-a prezentat-o lui Mircea, el retrăgându-se. Cinci ore au discutat cei doi.” .......
     ...Frumos…la pramatia de Mircea Nicolau aveau intrare oricând ofiţeri SRI. Aceştia erau reverenţioşi cu MN. În cazul de faţă îi prezentau o tânără istorică EVREICĂ şi apoi se retrăgeau smeriţi, având deci deplină încredere în MN că nu va devia de la lina stabilită de SRI.

•          Poate unii îşi închipuie că o istorică EVREICĂ are brusc dorinţa arzătoare de a afla sincer povestea adevărată a Legiunii. Şi, pentru asta, ea se duce tam-ne-sam în România şi sună la poarta SRI, ţîrrrr, ţîrrrr, ca să îi roage pe ofiţerii de colo să îi recomande un legionar neaoş, să afle şi ea adevărul despre Mişcarea Legionară, ea fiind o evreică oarecare, nu un agent Mosad. - Iar SRI-ul o primeşte, ba pentru aflarea adevărului „pur” despre ML o mai şi conduce cu maşina SRI la aripa sfântă, neinfiltrată de SRI, a Legiunii, la sediul FGM, adică la ceea ce afirma, manipulat fiind, Mircea Dimitriu: "Grupul de legionari din jurul Fundaţiei "Prof. George Manu" (care) este ramura autentica a Mişcării Legionare, pe care Serviciul Roman de Informaţii nu a reuşit s-o infiltreze sau s-o influenţeze!" – a se revedea citatul mai sus.

         Dacă unii îşi pot închipui aşa ceva atunci ori sunt şi ei agenţi SRI şi Mosad ori sunt CRETINI. Înclin să cred că şi una şi alta...
„Să trăiască să-nflorească Fundătura „George Manu”, cu revista „Permanenţe”, fundătură permanent colaboratoare a SRI-ului şi MOSAD-ului!”